La Atelierul de sâmbătă s-a pus întrebarea: dar de ce trebuie să ne muncim atât ca să dăm o formă aluatului înainte să-l punem la dospit?
Ne muncim puţin la început până învăţăm, pe urmă e o plăcere. Există şi un răspuns tehnic despre realizarea unei structuri regulate a porozităţii aluatului, despre o dezvoltare uniformă a pâinii în timpul coacerii şi despre estetica produsului final, dar cel mai eficient răspuns rămâne tot cel practic.
Cam aşa arată o pâine căreia nu i-am mai putut da formă:
Pâinea noastră 
Buna! De ce n-ai mai putut sa dai forma aluatului?
Fiindca asta a fost aluatul pe care s-a exersat modelarea la Atelier. L-am rupt in mai multe bucati si fiecare bucata a fost modelata in mai multe feluri, de mai multe ori. Cand l-am adunat la sfarsit, eram amandoi prea obositi ca sa-l mai uniformizez si sa-l modelez ca pe un singur intreg 😦 Asta e.
Dar asa ai obtinut un exemplu didactic!
un exemplu cu mult rozmarin, cum nu mai mancasem de mult 🙂
Să spunem că estetic nu e chiar cea mai reuşită pâine dar după comentariul zâmbitor despre rozmarin am impresia că gustul n-a prea fost afectat de formă… 🙂
pai nu prea (:
Buna,
Ma intereseaza cum ti-a iesit crestatura asa, vad ca a crapat un pic, si asta ma intereseaza. Vreau sa-mi crape un pic cand o crestez, daca se poate sa-mi spuneti ce o ajuta la crapare. Painea nu e rotunda, e bagheta de 120 gr. Multumesc anticipat!
Crapaturile astea, „urechile”, nu depind de un singur criteriu indeplinit, ci de mai multe. Suprafata exterioara a aluatului trebuie sa fie tensionata suficient de bine, crestatura trebuie facuta la unghiul potrivit, cu lama potrivita si sub inclinatia potrivita. Aluatul trebuie sa fie perfect dospit, nici sub nici supra dospit. Temperatura in cuptor trebuie sa fie 240 de grade, aburii prezenti doar cateva minute. Sunt multe conditii teoretice, dar toate se subsumeaza unei singure conditii practice: experienta. Experienta, care e atat de greu de acumulat. Imi pare rau ca nu pot sa-si dau un singur si fezabil raspuns ): De exemplu painica asta am copt-o intr-un vas din ceramica si sunt convinsa ca unghiul de deschidere al crestaturilor depinde foarte mult de asta. Acelasi aluat copt direct pe piatra ar fi avut alta alura.
Baghetele sunt si mai dificile decat painile rotunde si ovale. Ele au alte exigente, acolo formarea e si mai pretentioasa, nu mai spun de crestare, care e extrem de importanta (sa-i nimeresti unghiul, suprapunerea si inclinarea). Tot ce pot sa spun e da-i inainte, spor la treaba, rabdare si spirit de observatie. Dupa un timp, vei fi multumita si rasplatita!