Pâine chinezească – pâine dulce cu maia

Când am postat articolul precedent, mi-am adus aminte de pâinea chinezească, pentru că şi ea se fierbe, în aburi. De mult vroiam să fac mantou şi mereu am amânat.

Până zilele trecute, când am luat maia direct din borcanul cu maia-mamă şi am făcut un aluat la ochi. De când cu perioada în care n-am avut cântar, parcă mi-e mai simplu să fac aluatul la ochi dacă am nevoie de o pâine normală, fără formule sofisticate. Acum ştiu prea bine ce consistenţă trebuie să aibă aluatul, deja am mâna fomată la greutatea pungii cu făină, ştiu câte căni cu apă intră într-un volum cât trei sferturi din castronul în care fac de obicei pâine, deci nu mai e nevoie de un timp în plus în care să cântăresc. Şi la urma urmei, micile variaţii sunt cele care dau o aromă specială pâinilor zilnice.

Deci am făcut un aluat obişnuit, 100% făină, 60% apă, 30% maia, 2% sare, ajustat cu apă cât să fie potrivit de moale. L-am lăsat la fermentat şi i-am făcut o împăturire, doar cât să văd ce consistenţă mai are aluatul. După o oră jumătate am format chifle. Le-am pus pe un tifon umed pe fundul cratiţei cu găurele (partea superioară a vasului de gătit la aburi), ca să dospească direct acolo.  Le-am lăsat jumătate de oră (nu mă întrebaţi de ce, cred că n-am mai avut răbdare) şi apoi am aprins focul. În reţetă  zice că trebuie să fiarbă 15 minute, dar când am băgat termometrul în ele după un sfert de oră, nu ajungea nici la 70 de grade. Aşa că le-am lăsat încă 10 minute, apoi încă 5, şi după o jumătate de oră am închis focul, când termometrul arăta 85 de grade.

Le-am scos pe blatul de lemn, ude, lipicioase şi prea puţin colorate, ca nişte pui nou-născuţi. Am zis că n-o să le mănânc în vecii vecilor, ce fel de pâini fac şi chinezii ăştia?

Dar după ce s-au uscat … după ce s-au uscat … a doua zi adică, au fost minunate! Dulci! Nici urmă de aromă acră în ele, de la maia. De ce? Nu ştiu.

Pe urmă chiar dacă sunt bătute, sunt şi elastice şi moi, cu coaja moale şi gustul pâinii mele din copilărie. De ce? Nu ştiu.

Aşa că a trebuit să repet experimentul, că doar aici e vorba de abordare ştiinţifică, nu glumă.  Las la fermentat aluatul brut (tot o oră jumătate), apoi formez altfel pâinea, adică o rulez şi o tai cu cuţitul. Dospirea tot în cratiţă, de data asta o oră jumătate. O fierb trei sferturi de oră şi o las la uscat o zi. Acelaşi gust dulce! Aceeaşi aromă de pâine făcută cu aluăţele, nu cu maia lichidă. Aceeaşi coajă moale, acelaşi miez elastic şi delicat. De ce? Nu ştiu, dar de data asta, fiind ceva repetabil, nu mai sunt grăbită să aflu răspunsul.  Data viitoare. Sau poate data data viitoare.

În orice caz, vă recomand pâinicile chinezeşti, sunt interesante, dulci şi săţioase. Şi salvează şi cuptorul.

12 gânduri despre &8222;Pâine chinezească – pâine dulce cu maia&8221;

  1. Draga,Corina! Iti urmaresc cu deosebita atentie fiecare retetar la capt.panificatie si incerc sa „fur” meserie in special p-tru retetar-cozonaci. Sa auzim numai de bine.

  2. Foarte interesant…sigur o sa incerc si io…poate chiar maine🙂

    Totusi, urmand firul link-urilor tale, am vazut ca aproape fiecare nationalitate are cate o varianta – inclusiv in Europa ( mai ales din cele umplute ) si ma intreb…la noi, la romani, cum s-or numi astfel de painici…galusti ?

    Oricum…esti o sursa de inspiratie😉

    • Apropos de variante Europene si preparate de paine si patiserie. Am fost de curand in Cehia, la Praga si Brno. In hoteluri gasesti strict doua feluri de paine: Alba cu chimen si neagra cu seminte. In schimb in supermarketuri e plin de varietati, majoritatea bazate pe faina alba. In targurile organizate cu ocazia pastelui se poate cumpara traditionalul nostru Langos, scris fix „langoš” precum si Kurtos-ul de rigoare transformat intr-o varietate locala (Skalický trdelník) care cica e si denumire geografica protejata. In fine , se pare ca la capitolul asta vecinii nostri maghiari au cotropit Europa…

  3. Reteta din China dar „Made in Romania”. Vad ca ai mai ajustat reteta…Diferenta de hidratare dar si faptul ca ai pus si ceva faina integrala (sau tarata, nu-mi dau seama exact) poate ca dau diferenta de durata de copt. Timpul de dospire este mic, de-aia nu lasa prea multa „acreala”. Zic si eu… :))

    • Dupa mucenici cu maia si gogosi cu maia (n-am crezut ca voi manca vreodata gogosi fara sa simt gustul de drojdie) n-am nici o grija ca n-or sa iasa. Da’ n-am scule de Kurtos si nici gratar in balcon.

  4. Am facut azi dimineata…da’ si cu un pic de malai. Au iesit niste galuste…nu tocmai cum ar fi trebuit. O sa vreau sa gust de la tine Corina si apoi vad daca mai incerc. Totusi…cateii se vor bucura in seara asta😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s