Aluat de pâine fără apă

Trebuie să încep articolul acesta mulţumind tuturor cursanţilor mei de la Atelier. Am învăţat atâtea lucruri şi niciodată până acum nu le-am mulţumit decât pentru participare şi nu şi pentru tot ce am aflat de la ei. Fiindcă eu mi-aduc aminte cu încetinitorul de ce se întâmplă la Atelier, intensitatea fiind ca să spun aşa, aprigă în momentele acelea. Dar îmi aduc aminte de toţi şi de tot ce am învăţat de la ei: de la unii cuvinte frumoase şi idei interesante, de la alţii informaţii noi despre făinuri, apă, sare, unt, ulei, seminţe …  am aflat despre pasiuni frumoase, prietenii minunate şi fapte bune, am descoperit cât de elegante pot fi mişcările de frământare ale aluatului şi ce legături se pot crea instantaneu între om şi ceea ce iese din mâna lui, şi mai presus de toate, am văzut câţi oameni extraordinari sunt în Bucureştiul ăsta atât de hulit. Şi le mulţumesc tuturor pentru că mi-au redat încrederea că aici e un loc bun de trăit, de împrietenit, de îndrăznit.

Acum, concret, punctual şi particular, îi mulţumesc lui Liviu. Pentru invenţia lui pe care mi-a împărtăşit-o săptămâna trecută, printre altele: aluatul fără apă. Liviu este un pasionat al pâinii cu maia, el e cel care la prima întâlnire a Clubului n-a reuşit să aducă nicio pâine sau alte produse cu maia de împărţit cu ceilalţi, pentru că tot ce copsese dimineaţă se consumase până după-amiază. Adică e meseriaş. Şi de aceea sunt mândră, ca orice profesoară când se uită la elevul ei care a depăşit-o. Şi de aceea i-am urmat ideea cu încredere şi hotărâre.

Să scurtăm. Iată formula:

300 gr făină albă 650 + 400 gr maia + 500 gr cartofi + 11 gr sare + 8 gr rozmarin

DSC_01211

Cartofii albi şi vechi au fost fierţi în coajă şi răciţi, iar maiaua a fost pregătită cu 12 ore înainte cu făină integrală de grâu. Am mai făcut pâine cu cartofi până acum şi tot n-am crezut că pot înghiţi cartofii ăştia zdrobiţi în mână, toată făina pe care am pus-o eu acolo. Nici măcar cu ajutorul maialei 1:1:1, lichidă. Şi totuşi, miracolul s-a petrecut cu răbdare, încet încet, compoziţia a început să se înmoaie prin frământare, iar până la urmă s-a înmuiat de a ajuns la nivelul unei ciabatte! Am lăsat aluatul acoperit o oră jumătate la temperatura camerei (fără împăturiri pentru că am plecat de acasă) şi când l-am descoperit, aproape se dublase şi se făcuse şi mai moale. Ca o piftie. L-am scos repede pe blatul înfăinat, l-am format rotund şi hop! în banneton cu el, cât să nu-mi alunece printre degete. Acoperit la rece, ca să-l mai calmez. Dar după alte 3 ore era umflat tot, să iasă din frigider nu alta. Aşa că am dat drumul repede la cuptor şi după 5 ore de la amestecul iniţial, aluatul era încremenit în evoluţie.

Liviu mi-a spus că pâinea lui fără apă are un gust deosebit, şi acum ştiindu-l cât de cât, mi-am dat seama că „deosebit” are mare însemnătate (iar asta mi-a aţâţat curiozitatea şi graba de a face şi eu aşa ceva). Deci dragii mei, pâinea are un gust deosebit. E ATAT de BUUUNAAA …!!! BUUUNAAAA!!! Aţi înţeles? Miroase demenţial, e moale şi bună, bună, bună. Cu unt? Cu brânză şi roşii? Pe burta plină şi fără pic de poftă de mâncare? Cu dulceaţă proaspătă de căpşuni! Sau de cireşe! Negre! Cu cafea. Cu gânduri bune. Cu bucurie.

DSC_01191

2 gânduri despre &8222;Aluat de pâine fără apă&8221;

    • Buna Roxana, multumesc.
      Eu am facut-o cu maia cu hidratare 100%. O paine mai ferma iese cu maia cu hidratare 60%. De exemplu Liviu asa o face, cu maia tare, pentru ca lui nu-i place aluatul neformabil.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s